marți, 6 mai 2008

56 de ani de la moartea Mariei Montessori

Deoarece azi este marti, iar marti e "ziua copiilor", m-am gandit sa postez aici amintirea unei personalitati care a avut o deosebita importanta in evolutia pedagogiei.

Maria Montessori (n. 31 august 1870, Ancona-d. 6 mai 1952, Noordwijk) a fost medic şi pedagog italian, care a creat o metodă specială de educare a copiilor foarte tineri, Metoda Montessori, înfiinţând peste tot în lume şcoli care aplicau metoda sa (şcoli Montessori).

Maria Montessori s-a născut la 31 august 1870 în Ancona, Italia şi a studiat medicina la Universitatea din Roma. A fost una dintre primele femei care au absolvit Facultatea de Medicină în Italia şi una dintre primele femei medic care au practicat medicina cu succes. A început să aplice multe dintre ideile sale personale despre educarea copiilor foarte tineri, cu vârste cuprinse între un an şi cinci ani, ocupându-se şi de copiii cu deficienţe mentale. Şi-a perfecţionat ideile şi aplicarea acestora în practică, începând cu 1907, de când a fost numită la conducerea unui grup de creşe şi grădiniţe dintr-o zonă foarte săracă a oraşului Roma. Acolo a început să aplice consecvent ideile sale educaţionale, care se concretizaseră între timp într-o adevărată metodă educaţională, metoda Montessori. Mult mai târziu, când metoda sa educaţională a devenit larg cunoscută în Italia, Europa şi în întreaga lume, generând zeci şi zeci de şcoli Montessori, Maria Montessori a călătorit foarte mult, supervizând sistemul şcolilor Montessori, scriind şi ţinând conferinţe.

În primul rând, este demn de remarcat că Maria Montessori şi-a concentrat atenţia şi metodele educaţionale asupra copiilor retardaţi intelectual, având deficienţe mintale din naştere, numiţi comun şi/sau popular idioţi.

Câteva dintre principiile sale pedagogice:
  • principiul de bază este autoeducarea şi aplicarea celor învăţate direct, nemediat;
  • crearea de grupe educaţionale care acoperă 3 ani, spre exemplu: grupa 3-5 ani, sau 6-9, sau 7-10, etc.;
  • încurajarea copiilor de a lua mereu decizii proprii pe care să le respecte;
  • curăţenia şi aranjarea locului unde îşi desfăşoară activitatea copiii să fie făcute de ei înşişi, în funcţie de modul specific cum se autoconduc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre dragostea cea curată, în Dumnezeu

Cum să ne privim aproapele. Despre dragostea cea curată, în Dumnezeu. Ce uşurime, ce stare de bine, ce fericită curăţie este atunci când omu...