sâmbătă, 21 mai 2011

La mulţi ani, Constantinilor şi Elenelor

Cu dorul şi dragostea lui Hristos, rănită fiind maica odraslei celei preadulce,
grăbindu-se a venit la sfântul Sion, la locul cel sfânt,
întru care s-a răstignit voind Mântuitorul nostru,
ca să ne mântuiască pe noi;
unde Crucea ridicând, bucurându-se a strigat:
Slavă Celui ce mi-a dăruit mie aceea de care aveam nădejde.
Lumina cea prealuminoasă, luceafărul cel de seară,
din necredinţă la credinţa Dumnezeirii venind,
te-ai adus să sfinţeşti pe popor şi cetatea.
Şi chipul Crucii pe Cer văzându-l, ai auzit de acolo:
Întru acesta biruieşte pe vrăjmaşii tăi;
de unde luând cunoştinţa Duhului,
preot te-ai uns şi împărat cu untdelemn,
întărind Biserica lui Dumnezeu,
părinte al ortodocşilor împăraţi,
al căruia şi sicriul izvorăşte tămăduiri,
Constantine cel ce eşti întocmai cu apostolii,
roagă-te pentru sufletele noastre.
(cântări de la vecernia sărbătorii Sfinţilor Împăraţi Constantin şi mama sa Elena)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre dragostea cea curată, în Dumnezeu

Cum să ne privim aproapele. Despre dragostea cea curată, în Dumnezeu. Ce uşurime, ce stare de bine, ce fericită curăţie este atunci când omu...